- castigator
- noun see castigate
New Collegiate Dictionary. 2001.
castigator
Look at other dictionaries:
câştigător — CÂŞTIGĂTÓR, OÁRE, câştigători, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) care a obţinut un câştig material, o superioritate asupra alteia într o întrecere (în muncă, în sport etc.). ♦ (Animal, îndeosebi cal) victorios într o întrecere … Dicționar Român
Castigator — Cas ti*ga tor, n. [L.] One who castigates or corrects. [1913 Webster] … The Collaborative International Dictionary of English
castigator — castigate ► VERB ▪ reprimand severely. DERIVATIVES castigation noun castigator noun. ORIGIN Latin castigare reprove , from castus pure, chaste … English terms dictionary
castigator — See castigation. * * * … Universalium
castigator — noun One who castigates. Syn: censurer, scolder, vituperator … Wiktionary
castigator — n. punisher, chastiser; reprover … English contemporary dictionary
castigator — cas·ti·ga·tor … English syllables
castigator — ˈ ̷ ̷ ̷ ̷ˌgād.ə(r), ātə noun ( s) Etymology: Latin, from castigatus + or : one that castigates … Useful english dictionary
ruletă — RULÉTĂ, rulete, s.f. 1. Instrument folosit pentru măsurarea lungimilor şi distanţelor, format dintr o panglică lungă de pânză sau de oţel împărţită în centimetri şi care se strânge, prin rulare, într o casetă cilindrică prin acţionarea unei… … Dicționar Român
Liste de locutions latines — Cet article contient une liste de locutions latines présentée par ordre alphabétique. Pour des explications morphologiques et linguistiques générales, consulter l article : Expression latine. Sommaire A B … … Wikipédia en Français
